Reprosandu-i ca nu invata,
Reprosandu-i ca nimic nu-i pasa
Reprosandu-i ca este prea indiferent
Reprosandu-i ca este incopetent
Certandu-l zilnic pentru acelasi breton
Certandu-l mereu pentru hainele ciudate
Certandu-l ca toata ziua asculta muzica
Certandu-l ca nu de ea nu mai asculta
Intr-o zi obisnuita cu acelasi motiv de cert
Il arunca in strada facandu-i o gaura in piept
Se imbraca cu aceleasi haine castile in urechi
Umbla aiurea drogat pe linii spunandu-si: O sa astept!!
Calcand pe cranii de morti , imprastiate pe linii care trece pe langa un cimitir
Statea plangand , se uita in sus
oamne chiar ma mir
Ascultand chitara si bateria din casti se aude un sunet infiorator
Zareste trenul , si fara sa vrea zice: O sa ma omor
Sarind in fatza trenului care venea cu viteza
Sange care flutura pe linii , lacrimi care inca curgeau din ochii lui
Inca mai avea cateva clipe de trait privind spre cerul Domnului
Mda mama ti-ai ucis copilul si acum te blestem
Ca mi-ai distrus viatza , si catre mine te chem
Sa mori si tu incet, si dureros
Sa iti aduci aminte , candva ca a fost frumos
Sa ai parte de lame, si cutite care fac sa curga sange
Sa ai parte de necazuri , acuma sta si plange
Adunat ce a mai ramas din el , intr-un mormant , punandu-i o coroana
Aprinde o lumanare , flacara fluturand pana se stinge
O lacrima varsata pe tarana bogata cu furnici
Un barbat inalt luand-o de mana spunandu-i : Tre sa pleci de aici!
Gata s-a dus n-o sa se mai intoarca nu mai plange
Mangaind-o pe spate si in brate o strange
El de sus o privea cu multa ura
Care de ani de zile se tot aduna
N-o sa aiba liniste pana n-o sa moara
Soptindu-i cuvinte care o sa doara
Posts Tagged ‘Versuri’
Aruncat in strada
Scris de beto182 pe 14 septembrie 2008
Publicat în Versuri by Beto | Etichetat: Versuri | Lasă un comentariu »
Oras distrus
Scris de beto182 pe 14 septembrie 2008
Multa lume se plimba
Pe strazile umplute de ziare
Parintii se bat si striga
Au copii care le mor in spitale
Uitandu-ma in jur lumea se grabeste
Doar eu ma merg usor in pasi marunti
Nimeni nu se mai opreste
Toti fug inainte ca eu sa…
Refren:E prea ciudat ca sa realizez daca e un vis
Vreau sa stiu ce se intampla fara nici un compromis
Pasari care zboara fara sa stie de ce
Candva pustiu acum prea multa lume
Lume ! Lume ! LUME ! lume LUMEEEEEEE
Copaci imbatraniti incep sa se darame
Un val de foc peste noi incepe sa atarne
Blocuri care sar in aer nu stiu de ce
Undeva pe strada moare atata lume
Lume ! LUME ! lume LUMEEEEEEE
Dupa ceva timp imi descoper ochii
Vad mare dezastru ,dezastru Dezastru
Refren:E prea ciudat ca sa realizez daca e un vis
Vreau sa stiu ce se intampla fara nici un compromis
Pasari care zboara fara sa stie de ce
Candva pustiu acum prea multa lume
Lume ! Lume ! LUME ! lume LUMEEEEEEE
Refren:E prea ciudat ca sa realizez daca e un vis
Vreau sa stiu ce se intampla fara nici un compromis
Pasari care zboara fara sa stie de ce
Candva pustiu acum prea multa lume
Lume ! Lume ! LUME ! lume LUMEEEEEEE
Publicat în Versuri by Beto | Etichetat: Versuri | Lasă un comentariu »
Un vis in culori
Scris de beto182 pe 14 septembrie 2008
Sunt prea confuz sa iti spun ceea ce simt
De cat sa-ti spun adevarul prefer sa mint
Nu vreau sa ma cunosti e mai bine asa
Am o viatza asa cum e vreau sa-mi vad de ea
E greu sa realizez ca nu sunt adevarate stafiile
Care ma tenteaza zilnic sa-mi iau zilele
E prea frumos sa traiesc in depresii
Sa ma joc in ganduri cu foarte multe chestii
Vampiri ,demoni, ingeri, toti zboara in jurul meu
Si fiecare imi spune de fapt cine sunt eu
Stau de multe ori pe bloc deasupra cu lumanarea in mana
Privesc pe cei de jos , cum se bat cum se injura
Iau lama si incep sa tai o vena
Aceeasi vena care e sparta cu siringi
Cu castile pe cap incep sa injur lumea
Vorbesc foarte urat parca sunt culmea
Sunt plin de extaz incepe sa ploaie
Imi pun gluga in cap si strig ca ma doare,
Ma ustura vena care tocmai am taiat-o
Ma doare capul de la atatea voci….
Totul ma tenteaza sa ucid, sange ..
Ceva ma ridicase de pe ghiozdanul scris cu pix
Ceva ma impinse catre marginea blocului
Mi se tareau papucii cu sireturi groase
Capul mi se apleca in jos, picuri de ploaie cadeau
Ceva ma tenta sa cad si eu….
Cineva imi soptea la ureche , o sa simti placere
Si daca ajungi jos, n-o sa simti durere
E o cadere libera nimeni n-o sa te opreasca
Viata e nashpa nu merita sa traiasca
Intervine alta voce mult mai calda si placuta
In timp ce vocea anterioare sta si asculta
Fac un pas in fata…..si incep sa sar
Fumul de la tigara imi intra in ochi odata cu acel jar
Ceva puternic m-a lovit de fapt era pamantul
Eram intins pe jos ploua si batea vantul
Sange curgea usor pe buza candva sarutata
Nasul inrosit candva mangaiat de acea fata
Apoi am deschis ochii si ma uitam in jos,,,
Nu era nimeni ,doar pustietatea
Am ramas tot pe bloc mangaind libertatea
Nu am sarit , a fost doar un cosmar
Acele spirite mi-au oferit un dar
Am vazut acea moarte ,acea viatza de dupa
Am vazut ce inseamna sa ai o cazatura bruta
Ud tot am inceput sa ma intorc si dadu sa plec
Dar undeva prin ploaie cineva stiga sa Astept !
O voce de inger, nu ca era de fata
Fugea catre mine si mi-a sarit in brata
O strangeam la piept si o sarutam
Ea ma stergea de sangele pe care il vomam
Incepusem sa ne plimbam noaptea prin ploaie
Am ajuns in cimitir , tot drumul era inecat de apa
N-am scos nici un sunet ne uitam unu la altu
Undeva dintr-un mormant unu-si scoase capul
Se plimba pe langa noi ne privea in ochi
S-a oprit in spatele nostru apoi a disparut
S-a oprit acea ploaie ,dupa care iasa soare
Eu ma trezesc ciudat cu bretonul in ochi
Afara era umed, in fata la mine la bloc era o urma pe pamant
Multe frunze pe jos cazute de acel vant
Drumul catre cimitir era plin de urme
Publicat în Versuri by Beto | Etichetat: Versuri | Lasă un comentariu »
Nu am sa plec mama
Scris de beto182 pe 14 septembrie 2008
Nu am sa plec mama.
Am sa stau aici sa distrug iluziile tale.
Nu pot sa uit acea palma .
Nu uit cat am plans de tare
Dupa 15 ani ai venit acum
Vrei sa ma duci cu tine
Pe alta viatza ,pe alt drum
Dupa atata timp vrei sa fi cu mine
Nu mama am sa stau unde ma simt mai bine
M-ai invatat sa n-am incredere in nimeni
Nici macar in tine
Nu pot sa te urasc
Dar nici sa te iubesc
Orice poza pe pereti
De tine-mi amintesc
Nu te mai cred amu e prea tarziu
Am crescut mai mare si stiu
Pe tine te-a interesat doar banii
Nu ti-a pasat de mine
Nu ai stiut ce inseamna sa cresti un copil
Mai lasat singur atat amar de timp
Imi doream o mama la piept sa o simt
Crescut in minciuna am invatat sa mint
Vedeam pe strada copii plini de afectiune
Parinti bucurosi ca au nascut o minune
Pe tata l-ai lasat balta ,poate ii pasa de mine
As fi vrut sa il am pe el daca nu te-am avut pe tine
Ma simt prea singur si doar din cauza ta
Si ai venit acum dupa atatia ani sa imi distrugi viata
Nu ma trage de mana nu-ti face iluzii
Habar n-ai ca eu traiesc niste confuzii
Refren:
Nu am sa plec mama.
Am sa stau aici sa distrug iluziile tale.
Nu pot sa uit acea palma .
Nu uit cat am plans de tare
Publicat în Versuri by Beto | Etichetat: Versuri | Lasă un comentariu »
Cimitirul din WesT
Scris de beto182 pe 14 septembrie 2008
In valea iadului
La poala stejarului
Morti sub pielea ta ,se roaga lui
Sa mostenesti capacul sicriului
Esti paznic la cimitirul din West
Oase, crengi nimic in rest
Harletu pe spate te plimbi
Spirite care zboara in jur le simti
Pazit de munti
Ascuns de paduri
Inecat in ceata
Ceata formand apa
Din groaza cea de veacuri
Umbra vampirilor ,auzind-o
Privirea de jiganie
Cu coarne de jirtavnic,
Arzand in foc, 666
Ghem de fire innodate,
Furci destul de incordate
Catre tine indreptate
Cu ele scotandu-ti matze
Cer negru, nori fumurii
Strigoii ameninta vampirii
Cuvantul lasat sa doarma
Apasand tarana surda
Calareti morti cu aripi negre
Acum pe pamant stau de veghe
Umbra lor acum zace peste morminte
Formand o armata de sabii vrajite.
Publicat în Versuri by Beto | Etichetat: Versuri | Lasă un comentariu »












